Interviu: “Singura întâlnire autentică este cu noi înșine”

fii manager într-o multinațională nu pare ușor dar să fii coach e cu adevărat o provocare, spune Olga Oltean. Devenind coach, spune ea, a înțeles cum e să fii, pur și simplu”.  Acum, susține cu convingere că singura întâlnire autentică este cea cu noi înșine, celelalte sunt consecințe… Pentru cei care simt o chemare inexplicabilă spre coaching, e bine de știut că ea a deschis drumul de ani buni. Pe firul deschiderii și încrederii până la rezultatele obținute în procesul de coaching, într-o conversație cu Olga Oltean, fondatorul Școlii One2Coach.


Well Magazine:
Cum a apărut coachingul în viața ta și cum te-a cucerit?

Odată cu deschiderea către un anumit tip de cunoaștere. Era o chemare și o sete pe care nu reușeam să o sting indiferent câte demersuri aș fi făcut. Țin minte foarte clar momentul în care m-am înscris la cursul de formare, pe care ulterior am ajuns să-l și coordonez. E și acum un mister pentru mine cum m-am ridicat de pe scaunul unde stăteam ca să merg spre flipchartul pe care doritorii își treceau datele de contact în vederea înscrierii la programul de formare în coaching. Și asta în contextul în care cuvantul coaching nu îmi spunea prea multe atunci. Eram trainer și product manager într-o mulținațională la vremea respectivă. Frecventam cursurile unei facultăți de psihologie și tocmai finalizasem un program de Practician NLP (Programare Neurolingvistică). Nimic nu prevestea la momentul respectiv ce urma să se întâmple în următorii 12 ani.

Devenind însă coach am înțeles ce dar e ‘să fii’. Să fii, pur și simplu. Pentru ca ulterior să fii și cu ceilalți. Și din acest punct, treptat am sesizat în ce fel toate interacțiunile mele s-au transformat. Cum repoziționarea mea a dus la o comunicare mult mai ușoară în echipă, având o componentă clar autentică, cu focus preponderent pe soluții și nu pe analiza problemei sau căutarea ‘responsabilului’. Un impact de asemenea foarte vizibil am sesizat în programele pe care le facilitam. Chiar dacă ne aflam în perioadă de criză, când piața scăzuse cu 50%, deschiderea și disponibilitatea de ascultare erau invers proporționale cu gradul de descurajare. Ascultarea devenea înțelegere, care era urmată de identificarea soluțiilor potrivite numai bune de pus în practică. În felul asta, ‘a fi’ și-a găsit sensul în ‘a face’.

Eliminând interferențele, facem loc soluțiilor

Well Magazine: Dacă ar fi să definești coachingul în trei cuvinte, dincolo de definiția standard, care ar fi acelea?

Aș începe cu deschiderea, care este disponibilitatea de a lăsa să vină și să intre necunoscutul. De a ne lăsa surprinși. E un aspect esențial atunci când intri într-un proces de coaching. De fapt asta căutăm atunci când venim la coaching, însă în același timp îl blocăm din teamă. Căutăm de exemplu căi de ieșire dintr-o situație pe care nu am fost în stare să le găsim singuri pentru că erau în zona noastră oarbă. Sau vrem să obținem ceva însă ne opresc credințele noastre în a ne vedea resursele în locul limitărilor. Și atunci, doar renunțând la ceea ce avem senzația că știm, facem de fapt loc noului. Eliminând interferențele și făcând loc soluțiilor și, astfel, rezultatelor.

Însă deschiderea are loc natural doar atunci când există o atitudine de acceptare și încredere din partea coachului. Atunci când clientul nu (se) vede si nu vede soluții, coachul îl susține până când ajunge să le vadă. Nu forțează conștientizarea, cunoscând faptul că fiecare are ritmul și experiența proprie de viață. Îi acordă spațiu de introspecție și de experimentare, care să îl conducă spre resursele de care are nevoie pentru a merge spre obiectivul dorit.

Și, în final, recunoaște progresul și rezultatele ca fiind integral ale clientului. Clientul înțelege astfel în ce fel ceea ce a învățat în proces poate să folosească pentru a atinge alte obiective. Va învăța să se asculte mai bine pe sine.

A accepta și îmbrățișa nesiguranța

Well Magazine: Este o profesie prietenă bună cu vocația, așa cum au mărturisit unii coachi. Cum crezi că-și poate cineva descoperi această vocație, presupunând că simte nevoia unei schimbari de direcție profesională?

Din ceea ce am vazut până acum, majoritatea celor care au îmbrățișat, să spunem, această chemare sunt cei care iubesc natura umană, cu tot ceea ce înseamnă asta. Și simt că vor să sprijine manifestarea potențialului uman într-o cât mai mare masură. A lor și a celorlalți. În consecință, chemarea o avem absolut toți și ea există atâta timp cât suntem în viață. Dacă ea se suprapune și unei nevoi de schimbare pe plan profesional și ajunge la noi informația despre coaching, totul devine mai ușor.

Pe de altă parte, cei care simt nevoia unei schimbări de direcție simt, de cele mai multe ori, un gen de inadecvare în mediul în care se află, fără să înțeleagă ce se petrece și pun asta pe seama plictiselii, conflictelor cu șeful, banii puțini, lipsa de perspectivă etc. Inadecvarea are însă o sursă mult mai profundă.

A fi coach înseamnă însă a putea trăi în nesiguranță, a accepta și îmbrățișa nesiguranța. Pentru că, dacă vrei să onorezi o relație de coaching, ai responsabilitatea de a o menține vie cu orice aduce ea în fiecare moment. Să poți renunța la tot ceea ce consideri că știi, care poate nu va mai fi valabil peste cinci minute.

Un ‘crâmpei’ despre care am vrut să spun și altora

Well Magazine: Nu te-ai oprit la chemarea, onorată, de “a fi coach”. Ai inițiat și un program de formare în coaching, acreditat de ICF, cel mai important for internațional de reglementare a coachingului profesionist. Ce anume te-a inspirat ca să te încumeți la acest demers?

Pot răspunde într-o manieră coerentă doar uitându-mă în urmă, având însă cunoașterea de acum… Altfel, orice răspuns nu ar avea poate nici un sens; ar fi un ‘nu știu’ combinat cu ‘am fost invitată’ în acest proiect. Așadar, pentru că am avut un ‘crâmpei’ despre care am vrut să le spun și altora.

One2Coach, o Școală cu un curent viu

Well Magazine: Ce promisiune distinctă face brandul One2Coach, în contextul educațional de coaching din România?

I-aș spune mai degrabă angajament. Al Școlii, nu al brandului, care este, hai să zicem, transpunerea ei comercială.

Lăsând la o parte aspectele subînțelese, bănuiesc, de toată lumea – de respectare a unor standarde profesionale și de etică, aliniate convergent celor trei entități recunoscute – ICF, EMCC și ANC, angajamentul e să fie cu adevărat o Școală.

Toata echipa este angajată într-un proces continuu de învățare și dezvoltare personală și profesională. Fiecare final de serie de formare este însoțit de un proces amănunțit de analiză și integrare a feedback-ului structurat, pentru a crea un cadru cât mai eficient de învățare celor care intră în formare în seria următoare. Pentru că vrem ca studenții să ajungă să cunoască – poate pentru prima oară, dat fiind sistemul de învățământ prin care am trecut – ce înseamnă o Școală. O Școală cu un curent viu, din care avem privilegiul să facem și noi parte și să îi simțim ‘existența’. Și să ne simțim recunoscători.

Școala își dorește ca studenții ei să folosească cuvinte al căror înțeles chiar l-au trăit. Să afle ce e intuiția și empatia si compasiunea la modul autentic. Și dacă e să aibă de ales între a fi pragmatici și a fi autentici, să aleagă întotdeauna să fie autentici. Pentru ca apoi pragmatismul să devină o alegere conștientă și nu un pretext. Așa aduce Școala la lumină coachul din fiecare. Așa facilitează accesul la starea de ‘a fi’. Cu orice ar însemna să se confrunte studenții ei în timpul procesului de formare. Să își permită să simtă și să fie conștienți de asta. Să nu fie împietriți… ci deschiși. Susține ipoteza nenegociabilă a omului întreg. Pentru că suntem rezultatul a 4 miliarde de ani de evoluție inconștientă și alți 2 milioane de evoluție conștientă… de umanitate.

Școala are puterea de a scoate la iveală capodoperele care se ascund în fiecare dintre cei care intră în ea. Pot spune că angajamentul constă în a onora încrederea cu care Școala e investită.

Școala susține dorința de transformare

Well Magazine: Spuneai într-un alt interviu că unul dintre motivele existenței (și numelui) Școlii este “pasiunea pentru întâlnirile autentice: între noi şi cu noi înşine”. Ce înseamnă întâlniri autentice, în acceptiunea One2Coach? Cum facilitează Școala întâlnirea viitorilor coachi cu ei înșiși?

Singura întâlnire autentică este cea cu noi înșine. Celelalte sunt consecințe ale acesteia. Dacă ‘ești’, apare și autenticitatea. Școala pur și simplu răspunde chemării simțite de viitorii studenți. Intrarea în Școală este rezultatul unei hotărâri, de cele mai multe ori inconștiente, în direcția unei căutări, iar pentru noi ăsta e un semn că studentul e pregătit să facă saltul. Faptul de a fi pregătit reprezintă jumătate din proces. Apoi, Școala vede acest semn, această dorință de transformare și o susține. O susține în primul rând prin a fi noi, cei din echipă, onești și autentici în întâlnirea cu ei. Și având încredere atunci când studentul deocamdată nu are. Și o împrumută. Până când studentul, obosit de atâtea încercări, înțelege că încrederea e înăuntru, ea nu se poate împrumuta. Că a fi (înăuntru) înseamnă a fi într-o stare de spirit care nu e în afară. De aici și ideea evenimentelor comunității noastre, Coach In – Coach Out.

Coachingul, o cale spre luciditate

Well Magazine: Într-o conversație radiofonică, intrând în “rolul” de președinte al României, ai lansat idei precum conștiența populației, o societate mai lucidă, meditația în școli. Te antrenezi în această direcție, a fost doar de dragul jocului propus ori e vorba, pur și simplu, de starea de a fi?

Da :), am intrat în jocul gazdei, fiind pentru prima oară când apărea această întrebare și oportunitate, să-i zicem așa. Pentru că, de cele mai multe ori, ne considerăm ori prea ‘mici’ să schimbăm ceva, ori poate insuficient pregătiți de ‘dans’ politic. Așa că, da: cum ar fi să conducem țara pentru o zi, fiecare dintre noi? Ce am face după momentul inițial de confuzie? Probabil că ne-am da seama de responsabilitatea pe care ne-am asumat-o prin decizia de a candida și de a fi aleși ulterior. Și poate, dacă suntem suficient de norocoși, ne-am trezi. Am deveni lucizi.

Dar, pentru ca scenariul ăsta probabil nu o să se întâmple, șansa noastră e să ne închipuim că ne conducem pe noi înșine. Responsabilitatea e aceeași, sau poate mai mare. Pentru că, în cazul ăsta, întotdeauna ar rămâne președintele țării, pe care îl putem face responsabil.

Da, coachingul a fost calea spre luciditate. Pentru că fără luciditate nu poți fi oglindă în relație. Meditația a fost cea care m-a ajutat să-mi mențin luciditatea mai mult timp. Apoi luciditatea a devenit o alegere. Așa am cunoscut libertatea la un nivel profund.

Olga Oltean s-a născut în Brașov, România și are un background de business. Cu o experiență de peste 12 ani în coaching, training, grupuri de formare în coaching și workshop-uri de meditație, ea practică arta meditației active. S-a instruit în tehnica meditației active și a terapiilor meditative, în hipnoza ericksoniană și NLP. Precuparea sa principală este de a pune în contact cu natura esențială cât mai multe persoane, de a crea cadrul și a acorda suport celor care se formează ca și coachi în școala One2Coach al cărei fondator este și în care este facilitator.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like