A conștientiza modul în care operăm, primul pas spre echilibru

Trăim vremuri turbulente, dramatice chiar, și chiar dacă nu suntem direct sub spectrul amenințării, ceea ce simțim pare să spună altceva. Cum ne putem gestiona starea în acest context? Cum ne găsim echilibrul și cum ne continuăm viața?

În primul rând aș remarca, din ce am observat în practica mea de coaching și traning, dar și în viața mea personală, cât de diferit reacționează oamenii în această situație. Primul pas și cel mai important spre a ne regăsi echilibrul este acela de a ne urmări rutinele cotidiene, de la modul în care ne începem ziua, urmărind știrile spre exemplu, și până la cum ne-o încheiem, apoi la ce acordăm atenție și ce ignorăm. Astfel, vom vedea mai clar modul în care luăm decizii la un moment dat.

Apoi, evident că tot ceea ce se întâmplă în Ucraina ne impactează pe toți dar cum trăiește fiecare această amenințare? Pentru că este o experiență foarte personală. De la ce anume simt, experimentez în corp, la ce îmi spun despre asta ce semnificație are pentru mine și viața mea. De exemplu o femeie care este mamă poate trăi mai puternic teama pentru trebuie își protejeze copilul sau copiii. Un bărbat de vârstă adultă poate trăi o îngrijorare crescândă la gândul unei potențiale mobilizări în situația de urgență.

E util deci să înțelegem că experiența personală în acest context e determinată în mare parte de istoricul nostru și al familiei noastre. Dacă, de exemplu, părinții sau bunicii noștri au trăit traume de război, au fost impactați direct și noi am crescut ascultând poveștile lor din perioada respectivă, într-un anume fel vom avea tendința ne asigurăm noi nu (le) vom trăi în același fel. Ne pregătim.

Ceea ce avem însă cu toții în comun este biologia. Modul în care creierul nostru (acolo unde evident nu există patologii) funcționează în caz de amenințare e același; se activează sistemul limbic și amigdala, care pun stăpânire pe noi, controlând abilitatea noastră de a lua decizii conștiente. Toate deciziile pe care le luăm din starea respectivă vor purta astfel amprenta nevoii noastre de a ne simți în siguranță. Mai mult, nici nu e nevoie să trăim efectiv starea de teroare ca știm că suntem în mode-ul de apărare. Pentru că, impactul emoțional fiind prea puternic, de cele mai multe ori ne disociem și trăim cu impresia suntem bine. În fapt, comportamentul nostru e inexplicabil și trăim o stare de confuzie, ambele reprezentând simptome ale disocierii. Cu cât sistemul nostru nervos interpretează amenințarea ca fiind una majoră, cu atât trăim mai mult mode-ul “luptă sau fugi”, și asta fără a da ocazia cortexului prefrontal din creier să evalueze corect dimensiunea amenințării actuale directe, pentru a putea iniția un răspuns conștient potrivit.

Invitația pe care o adresez clienților mei ca și mie însămi, de altfel – este de a ne crea oportunități ori spații în care trăim starea de siguranță. În acest fel, oferim sistemului nostru nervos șansa de a se regla și de a intra în mode-ul parasimpatic, în care se produce relaxarea, odihna și digestia. Această reglare se întâmplă în mod natural, așa funcționează sistemul nostru nervos când nu suntem expuși permanent la stimuli interni sau externi de pericol.

Modul în care fiecare simte sau trăiește această siguranță este așadar unul personal, fiecare având resursele proprii cu potențial de a ne crea acest sentiment. Pentru unii familia este aceasta resursă, pentru alții grupul de prieteni sau de suport. Conexiunea umană în general este cel mai important element reglator. Cu alte cuvinte, ne co-reglăm în relație, prin prezență și empatie.

Cred ce e important de fiecare dată când vorbim despre un anumit fenomen este îl privim dintr-o anumită perspectivă. De pildă eu îl privesc acum din perspectiva procesului de învățare și a performanței. Din cadrul parteneriatului de coaching, respectiv în ce fel sunt oamenii (individual dar și ca parte a unor grupuri, echipe, organizații etc) impactați de evenimentele actuale.

Așa cum spuneam, în contextul de față, cumulat cu ce am trăit în ultimii doi ani, e foarte ușor intrăm în dominanta simpatică, adica reacția de tip “fugă sau luptă”. E suficient vedem o știre și corpul nostru începe se pregătească. E vorba de funcția sistemului nervos, care ne ajută din punct de vedere biologic facem față amenințărilor. Ce avem nevoie în perioada aceasta, pe lângă o conștientizare mai mare a modului în care funcționăm, e evaluăm corect amenințarea și modul în care ea ne impactează aici și acum.

Pentru a ne simți neputincioși pe termen mai lung nu poare fi o alegere, în condițiile în care ne dorim o bună sănătate și o viață echilibrată, ca nu mai pomenim de învățare și performanță. Când nu ne simțim în siguranță, învățarea este foarte dificilă. Așa cum am văzut, cortexul prefrontal responsabil cu evaluarea, gândirea critică, luarea deciziilor și planificarea este ocupat permanent cu evaluarea amenințării și a emoțiilor generate de acestea. Celelalte funcții devin secundare în acest context.

În concluzie, fără a nega sau ignora ce se întâmpla în lume, e important fim conștienți de modul în care evenimentele constituie o amenințare aici și acum pentru noi. În acest fel, pe de-o parte dăm sistemului nostru nervos informația suntem pregătiți facem față pericolului curent re-evaluat, dar și ne putem relaxa și continua cu ceea ce e important pentru noi în plan profesional sau personal.

Desigur, este necesar un angajament continuu, din punctul meu de vedere, față de limitarea participării noastre la trauma colectivă a războiului care, într-un anume fel, ne poate da și satisfacția utilității, dincolo de aspectele umanitare pragmatice pe care le observăm în această perioadă.

Voi încheia cu ceva ce spunea Peter Drucker și care se potrivește foarte bine contextului, respectiv: “Cel mai mare pericol în vremuri de turbulențe nu este turbulența, este să acționezi cu logica de ieri”.

 

Olga Oltean s-a născut în Brașov, România și are un background de business. Cu o experiență de peste 12 ani în coaching, training, grupuri de formare în coaching și workshop-uri de meditație, ea practică arta meditației active. S-a instruit în tehnica meditației active și a terapiilor meditative, în hipnoza ericksoniană și NLP. Precuparea sa principală este de a pune în contact cu natura esențială cât mai multe persoane, de a crea cadrul și a acorda suport celor care se formează ca și coachi în școala One2Coach al cărei fondator este și în care este facilitator.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like