Interviu: Despre tainele mierii, pe tărâmul zeilor

Povestea de apicultor a lui Cătălin a început acum un deceniu, într-un an sabatic. Lăsase marketingul și Bucureștiul în urmă pentru a reveni în locurile natale. S-a oprit pe una dintre colinele Iașiului dar nu oricare, ci în ținutul binecuvântat al Bârnovei… Fascinat de albine și de produsele stupului, povestește cu șarm cum a început, încă din copilărie, aventura lui în lumea insectelor ce-i inspirau respect în urma “întâlnirilor veninoase”. Te introduce în tainele mierii dar nu oricum ci purtându-ți pașii pe “tărâmul zeilor” și în “regatul conștiinței”. Mai multe despre miracolul produs de albine, cum îi fac acestea viața un rai și ce avem de învățat din modelul lor social, în înterviul cu Cătălin Maxim, Fondatorul stupinei Svarga Loka din Bârnova, Iași.

La caneaua centrifugii prin care se scurgea lichidul magic

Well Magazine: Cum și de unde a început aventura ta de apicultor?

E o poveste care a început în copilărie, când am avut șansa de a petrece vacanțele de vară la bunici în Bucovina. Chiar dacă nu era o zonă apicolă, erau câțiva țărani care aveau câte 4-5 stupi în gradină, ca și bunicul meu. La sfârșitul verii se extrăgea mierea și țin minte cum noi copiii vegheam nerăbdători la caneaua centrifugii prin care se scurgea lichidul magic și … delicios. Albinele însă ne inspirau respectul născut din întâlnirile veninoase de prin livezile și pajiștile copilăriei. Mai târziu, elev de liceu fiind, am prins un roi în grădina unei mătuși, undeva în mijlocul Iașiului. Am fost uimit de energia pe care aceste insecte harnice o degajau în ritualul lor de înmulțire și deopotrivă de faptul că erau nebănuit de pașnice în acele momente magice pentru ele. Și pentru că moștenisem de la bunicul meu trei lăzi de stupi, a început prima mea aventură cu albinele sub îndrumarea unui bătrân și hâtru apicultor care mă lăsa să învăț mai ales din greșeli plătite cu multe zeci de înțepături din partea albinelor nemulțumite de ucenicul neîndemânatic.

Însă era greu să crești albine în mijlocul Iașiului, așa că primul capitol s-a închis destul de repede. Mult mai târziu, adică acum vreo 10 ani, și nu în Iași ci la București, am intrat într-un grup de prieteni care, printre altele, creșteau albine într-o grădină de lângă oraș. Cu nostalgia eșecului anterior, m-am alăturat lor. De această dată am avut șansa unui maestru apicultor care m-a ajutat să fac primii pași în apicultură într-o manieră mai prietenoasă și a aprins în mine pasiunea pentru albine. Și, uite așa, după doi ani, adică la sfârșitul lui 2012, când am decis să-mi iau un an sabatic, am revenit la Iași, la casa de vacanță a familiei mele, cu 20 de stupi.

Fascinat de lumea albinelor

Well Magazine: De unde îți iei satisfacția și cum răspunzi provocărilor pe care le întâmpină un întreprinzător în domeniul apiculturii din România?

Fără îndoială, pentru mine apicultura este în primul rând pasiune. Sunt fascinat de lumea albinelor, de organizarea lor, de comunicarea noastră cu ele, care sunt la urma urmei cele mai sălbatice “animale domestice”, dar și de tehnologiile apicole și de cele mai performante metode de a spori producția apicolă.

Am descoperit și apiterapia, domeniu în care România este lider mondial și despre care și noi apicultorii și noi consumatorii de produse apicole știm atât de puțin dintr-o cunoaștere avansată și teoretic la îndemană.

Cât despre provocări în plus față de cele specifice unor mici întreprinzători, să adăugăm schimbările climatice, bolile transfrontaliere și, nu în ultimul rând, o competiție internațională acerbă, care ține prețurile mult mai jos decât ar fi necesar pentru traiul îndestulat al apicultorului.

Cristalizarea, cea mai sigură dovadă a mierii autentice

Well Magazine: Miere sau miere bio? Ce caracteristici atestă faptul că mierea este una de calitate? Cât de mult contează zona de proveniență / habitatul natural al albinelor?

Cu siguranță Bio (termenul folosit cu predilecție în Europa) sau Organic (termenul american și anglofon) sau Ecologic, cum e termenul oficial în România. De ce? Foarte simplu, produsele apicole sunt naturale și miraculoase pentru noi dacă le păstrăm cât mai pure. Ca urmare, trebuie să le ferim de orice contaminare accidentală sau tehnologică. Din păcate, și albinele se îmbolnăvesc și în tratamente se folosesc diverse substanțe, inclusiv antibiotice. În apicultura ecologică, antibioticele sunt intezise iar pentru tratamente folosim exclusiv acizi organici, uleiuri esențiale și alte pruduse naturale. De asemenea, evităm în pastoral zonele poluate, vecinătatea șoselelor aglomerate, culturile intensive.

Iarăși din păcate, mierea este al treilea cel mai falsificat produs după sucul de portocale și uleiul de măsline. De ce se falsifică mierea? Din lăcomia întreprinzătorilor de toate felurile și câteodată și a apicultorilor. Cea mai sigură dovadă a unei mieri autentice este cristalizarea. Așadar, dacă nu cunoașteți sursa mierii, alegeți varianta cristalizată chiar dacă va presupune efortul suplimentar de a dizolva cu lingurița în cafea, ceai sau limonadă. Ca multe alte produse alimentare, mierea presupune o condiționare de factură industrială adică filtrare, corectarea umidității, omogenizare, ambalare, depozitare. Operațiile acestea teoretic simple se aplică unui lichid cu densități ce pot varia în game foarte largi și uneori este necesară încălzirea în scopul fluidizării. Peste 40 grade Celsius, se distrug complet enzimele care reprezintă poate cele mai prețioase componente ale mierii, deci încălzirea trebuie controlată și ca temperatură și ca durată.

Este evident că un apicultor care își vinde singur producția elimină multe din etapele descrise anterior pentru că folosește metode tradiționale, lucrând cu volume mult mai mici. Ca urmare, mierea și în general produsele apicole ar trebui cumpărate direct de la apicultori.

Mierea de mană, cel mai mare conținut de minerale

Well Magazine: Albinele ne fac viața rai, scrie pe eticheta de produs Svarga Loka. Cum anume? Ce produse ale stupului recomanzi, în particular în contextul actual, când accentul cade pe creșterea imunității?

În primul rând, acest adevăr se referă la mine și la famila mea. Vă spuneam de acel an sabatic înainte de care am lucrat în București, în vânzări, adică într-un oraș foarte poluat, o activitate foarte solicitantă și stresantă, anii treceau ca zilele… Acum sunt în al nouălea an sabatic, trăiesc și muncesc în mijlocul naturii și mă bucur de fiecare clipă a vieții mele iar asta datorită albinelor. Desigur că acest adevăr este valabil și pentru toți ceilalți dacă ar putea ieși măcar o clipă din vârtejul vieții cotidiene.

O butadă atribuită lui Einstein evidenția că dacă albinele ar dispărea, în scurt timp ar dispărea și specia umană. Afirmația se bazează pe faptul că alimentația noastră depinde esențial de polenizare, în care albinele joacă un rol esențial și în continuă creștere, urmare scăderii biodiversității. În plus, produsele apicole – alături de miere nu uitați de polen, păstură, lăptișor de matcă, venin, propolis, ceară și, mai nou, aer de stup – sunt profund benefice atât pentru refacerea sănătății cât mai ales pentru menținerea ei.

Recomand să experimentați toate produsele stupului. În primul rând eliminați consumul de zahăr, substituindu-l cu mierea, care ajunge în sânge în 30 de minute și oferă practic imediat energie. Între sortimentele de miere, cea de mană are conținutul cel mai mare de minerale și, ca urmare, efectul maxim asupra imunității. La rândul său, mierea de tei are efecte benefice asupra sistemului respirator, apropo de situația sanitară actuală. Alegeți polenul sau păstura ca sursa excelentă de proteine – cu o concentrație apropiată de cea a cărnii dar infinit mai ușor asimilabilă de către organism. De altfel, polenul este una din cele mai complexe surse de hrană de pe Pământ, conținând toate elementele esențiale vieții; practic putem trăi foarte mult timp consumând doar polen.

Lăptișorul de matcă este un regenerator excepțional. La nivelul actual al științei, 5% din conținutul lăptișorului de matcă reprezintă încă un mister. Efectul miraculos asupra organismelor este demonstrat chiar de lumea albinelor. Dacă larva dintr-un ou este hranită din prima zi și tot restul vieții cu lăptișor de matcă din abundență, rezultă o matcă, adică o femelă care poate trăi până la opt ani, fiind hiperprolifică (în plin sezon depune până la 2000 de ouă), comparabil cu greutatea sa. Dacă aceeași larvă este hrănită cu altceva, rezultă albina lucrătoare, tot o femelă dar… sterilă și cu o durată de viață în sezon de câteva săptămâni. E cel mai bun exemplu pe care îl cunosc că suntem ceea ce mâncăm. Propolisul este un antibiotic natural produs de albine dintr-un amestec de rășini naturale, cu avantajul incalculabil că este irepetabil și prin acest detaliu… este evitată celebra rezistență la antibiotice, specifică medicamentelor de sinteză.

Oaspeții Svarga Loka pot gusta și înțelege povestea…

Well Magazine: De ce Svarga Loka? Pe scurt, care e povestea din spatele brandului?

Svarga Loka provine din mitologia hindusă, în limba română ar putea fi tradus prin Tărâmul Zeilor. Am ales acest nume pentru că reflectă o realitate fizică a unui loc minunat, situat în Bârnova – comună din zona metropolitană a Iașiului. Anume într-o livadă de pomi fructiferi, în vecinătatea unui crâng de stejari seculari unde primăvara înnebunesc pe rând ghioceii, zambilele, lalelele, pomii fructiferi și apoi salcâmii dar nimic nu întrece teii din binecuvântata pădure a Bârnovei. Albinele și noi, prietenii lor, înnobilăm acest loc și așteptăm cu drag oaspeți ai stupinii să cerceteze, să guste și să înțeleagă povestea care a început pentru mine cu un an sabatic dar poate începe oricând și pentru alții…

Un model social perfect, fără bogați și săraci

Well Magazine: Dacă ar fi să numești ceva ce ai învățat de la albine, care ar fi acea învățătură?

Nu pot vorbi despre acest subiect la timpul trecut. Pentru mine este un proces continuu, în care învăț, reînvăț, simt, uneori înțeleg și întotdeauna merg mai departe. Dacă ar fi să sintetizez, stupul ca formă de organizare – adică familia de albine – este pentru mine un model social perfect. 50000 de indivizi fără nivele ierarhice, fără bogați și săraci, în care toată suflarea muncește practic fără odihnă, oferind comunității tot ceea ce poate fără a aștepta ceva anume în schimb. Este un regat al conștiinței.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

You May Also Like