De ce e important să investim în starea de bine?

Din când în când, în ciuda vremurilor tulburi, ne regăsim echilibrul interior și odată cu acesta, încrederea că lucrurile merg spre bine. Dacă reflectăm însă, conștient, la temelia stării de bine, realizăm că, de fapt, stă în puterea noastră să o menținem. Și să o consolidăm, adăugând pentru început un strop de apreciere și încă unul, cu gândul la ceea ce e bun și merge bine.

Căci sunt destule bune, nu-i așa, și doar de noi depinde să ne fixăm atenția pe acelea și nu pe una sau alta ce ne stârnește nemulțumirea, frustrarea sau frica. Vorba aceea, de ce mă bucur astăzi? Nu e vorbă-n vânt. Cu cât ținem mai mult pe cele bune în gând și-n inimă, cu atât mai mult vom crește binele lăuntric. Și astfel îl vom radia în exterior, știut fiind că binele e contagios. Ca și opusul său, de altfel.

Sunt însă oameni care nu (mai) cred în puterea lor de a-și face viața mai bună. Se încarcă peste măsură cu veștile proaste vânturate obsesiv, la vedere și pe la toate colțurile. Își pun prea mult nădejdea poate în lideri, autorități sau influenceri de tot felul, convinși că aceștia știu mai bine. Îi împuternicesc pe alții așadar, cu voie sau fără, în loc să investească în ei înșiși. Dar cine știe ce e bine pentru fiecare? Și cine, dacă știe, ar trebui să acționeze, să-și schimbe perspectiva ori chiar să-și transforme radical viziunea despre viață, ca să aducă astfel binele în propria realitate?

Să presupunem că am decis să ne cultivăm propria starea de bine, indiferent de cele ce se întâmplă în lumea largă… Știm că e posibil de vreme ce am mai trăit starea aceea, doar că de un timp încoace sentimentul a fost, cel mai adesea, fulgurant. În ce anume ar trebui să investim ca să devină unul durabil?

În cunoașterea de sine, întâi de toate. Personal, cred cu tărie în valoarea acestui tip de cunoaștere. Cine suntem și încotro ne îndreptăm? În ce valori credem? Care sunt cele mai importante “lucruri” pentru noi sau Ce ne motivează în mod autentic? Cât de larg e orizontul spre care privim, în general, și cât de precis ne e scopul, în particular? Care ne sunt punctele tari și unde mai trebuie să lucrăm ca să ajungem la următoarea noastră versiune mai bună? A reflecta asupra acestor întrebări e nu doar util, ci imperativ în aceste vremuri turbulente. Odată ce ne-am răspuns la fiecare, vom fi coborât de fapt o ancoră în miezul nostru central. Acolo unde ne simțim întotdeauna în siguranță, conectați cu esența și resursele noastre cele mai de preț. Când apele încep apoi a se limpezi, putem înainta cu mai mare claritate și ușurință, pe calea ce am ales-o ori se deschide pe moment.

Viața merge înainte, explorăm noi teritorii și, cu ochii la orizont, mai dăm de câte o răscruce dar  căutăm a ne orienta în teren, folosind busola din dotare. Urcăm pe alt platou, cucerim un alt vârf, facem popasuri, ne bucurăm de priveliște dar cert e un lucru – vom avea de experimentat și suișuri și coborâșuri. Avem de învățat, dezvățat și optimizat tot timpul. Din fiecare alegere și fiecare interacțiune cu cei din jur. Cu fiecare experiență, fie aceasta neutră, succes sau eșec. Viața ne învață în timp ce noi învățăm să o trăim.

E un proces perpetuu, acela de învățare experențială din viața de zi cu zi, prin care navigăm cu o personalitate în continuă formare. Unică dar nu separată de restul, ci într-un schimb continuu cu o diversitate de unicități. Întregi dar parte dintr-un întreg mai mare, la fel de viu, și în permanentă evoluție, precum noi înșine. Cum ne impactează personal întregul colectiv, și invers, rămâne să observăm fiecare dar pentru aceasta e necesar să fim conștienți de noi înșine, de gândurile, emoțiile, convingerile, cuvintele și acțiunile noastre. Conștiența de sine sau conștientizarea modului în care funcționăm pe aceste dimensiuni este crucială, având desigur un impact direct în relație cu ceilalți, și viceversa. De aceea este nevoie să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile alegeri și propriul comportament sau mod de operare în lume. Schimbarea în bine începe cu tine și cu mine, de unde și sensul îndemnului celebru “Fii tu însuți schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”. Plus că, vorba românului, bine faci, bine găsești.

În fine, de notat că avem o multitudine de resurse interioare și abilități, talente sau inteligențe pe care le-am antrenat în timp mai mult sau mai puțin. De unele am devenit conștienți mai recent, altele sunt încă în fază de șlefuire dar potențialul lor sinergic este imens. Cu cât mai insistent le vom activa și dezvolta, cu atât ne vor susține mai mult în plan motivațional și energetic, pentru atingerea obiectivelor și, în același timp, a stării de bine. Atenția și intenția sunt, de pildă, resurse mai importante decât ne-am imaginat în ecuația motivației și cea a stării de bine. Perspectiva optimistă și generozitatea pot face, la rândul lor, diferența. Capacitatea de adaptare la situații neprevăzute și necunoscut, mentalitatea flexibilă și apetitul pentru învățare sunt, de asemenea, factori decisivi de succes, ca si curajul, încrederea în sine (sănătoasă) și perseverența. De altfel, reziliența (concept ce se bucură azi de tot mai mare notorietate) se sprijină pe acești piloni. Nu am aflat de timpuriu semnificația acestora, deși ar fi fost binevenit să se întâmple încă din anii de școală. Poate că sistemul educațional se va schimba totuși în această direcție.

Despre necesitatea cultivării acestor așa-zise “soft skills” se vorbește de ani la rând în mediul organizațional, îndeosebi în contextul creșterii performanței. Și, mai recent, din perspectiva creșterii gradului de angajament și a atractivității brandului de angajator. Pentru cei care caută cu adevărat să-și descopere și dezvolte aceste resurse pe cont propriu, vestea bună e că există oameni pregătiți și dispuși să îi susțină. Inclusiv prin coaching. Nu întâmplător crește relevanța nișei de Wellbeing Coaching, ce astăzi pare mai degrabă sinonimă cu Life Coaching. După cum crește și importanța rolului de Employee Wellbeing Responsible, o funcție care, acolo unde există, se află cel mai probabil în responsabilitatea Departamentului de Resurse Umane.

După cum se vede, din orice unghi am privi în prezent, resursele interioare de care depinde starea de bine a „Resurselor Umane” (și, implicit, a organizațiilor) sunt mai valoroase ca niciodată. De ce este important, am văzut. Întrebarea care se ridică acum este Cine și cât e de dispus să investească în starea de bine?